Nu-mi place când sunt ignorată. E aşa ciudat sentimentul că nu ai reuşit. Ştiu că e mai bine ceea ce mi se-ntâmplă. Dar tot mă întristez când îmi dau seama că nu a ştiut să mă aprecieze.

Şi totuşi sunt alţii care mă plac, care mă vor, care mă apreciază… dar sentimentul nu e reciproc. Cum zicea un amic: “fetelor bune le plac băieţii răi”.

Probabil pentru că ne plac provocările … sau poate că-mi place să cred că totuşi în fiecare se ascunde o parte bună. Mda… ştiu că din cauza asta mereu mi-am luat ţeapă, dar eu tot sper că într-o zi voi reuşi.

Poate … într-o zi voi plăcea pe cineva care mă va iubi…

Azi mă vrea, mâine mă alungă. Iar peste 2 săptămâni o luăm de la capăt.

Mda…. dacă nu-l bag în seamă, se simte aiurea, şi mă căută el. Vorbeşte cu mine mereu pe mess. Chiar mă şi sună. I se pare aşa ciudat că am tupeul de a-l evita.

Tot insistă…până la urmă analizând totul, mă gândesc la lucrurile care mi-au plăcut la el. Accept să mă reîntâlnesc cu el.

Şi culmea, după ce accept, după ce şi eu reîncep să vorbesc cu el pe mess, să încerc să privesc lucrurile ca şi cum am fi un cuplu… el fuge. Nu ştie cum să mă mai evite.

Oare cine poate să-l înţeleagă?! Azi mă vrei, mâine mă eviţi, de parcă niciodată nu ai vrea să ai de-a face cu una ca mine!

Eu ce ar trebui să înţeleg?!

…

Mi se închid ochii. Şi parcă totuşi nu m-aş duce la somn. Aş sta, de fapt aş încerca să mai fac câte ceva. Deşi sunt conştienă că nu voi da randament foarte bun. Dar totuş mai stau. :p

Ce s-a mai întâmplat prin viaţa mea? … M-am hotărât ce drum să încerc după ce voi termina facultatea. Oricum nu mai am decât 2 luni de viaţă de studentă.

Dar partea bună este că mi-am creat un drum virtual al vieţii. Şi am găsit şi câteva soluţii de a-mi îmbunătăţi CV-ul …aşa pe ultima 100 m.

Acum la caiptolul sentimental. Aici întotdeauna sunt probleme. Şi nu pentru că aş fi eu o persoană pesimistă. Ci…probabil pentru că sunt mult prea înţelegătoare. Păi… da, prefer să înţeleg motivul pentru care a întârziat fără a-i face scandal 30 minute că a ajuns mai târziu. Accept că în viaţă mai ai şi multe alte lucruri de făcut pe lângă o relaţie sentimentală. (toţi avem familii, cariere etc.). Da….ştiu că greşesc pentru că accept să înţeleg totul, dar mi se pare că unele lucruri chiar pot fi acceptate.

Şi acum să vorbim despre un el. Când m-am decis eu că individul nu mă merită, că nu este cazul să accept o persoană care nu ştie să mă aprecieze, el s-a hotărât că trebuie să continuie relaţia cu mine.

Da …. acum vorbeşte cu mine pe mess, fără să se crizeze că mai are altceva de făcut. El de bunăvoie îşi face timp pentru discuţii cu mine. În plus… se gândeşte să şi sune. Bine… la o oră târzie în noapte. Oare de ce la ora aia? Ce aş fi putut să fac eu aşa de târziu? Dar… întrebarea: ce vroia să vorbească cu mine la ora aia?

Poate într-o zi voi ajunge să-i înţeleg şi pe bărbaţi.

Poate că după ce voi învăţa să fiu neînţelegătoare, rece, isterică, pretenţioasă, materialistă, etc. ….poate ATUNCI.