Ce s-a mai întâmplat prin viaţa mea? … M-am hotărât ce drum să încerc după ce voi termina facultatea. Oricum nu mai am decât 2 luni de viaţă de studentă.

Dar partea bună este că mi-am creat un drum virtual al vieţii. Şi am găsit şi câteva soluţii de a-mi îmbunătăţi CV-ul …aşa pe ultima 100 m.

Acum la caiptolul sentimental. Aici întotdeauna sunt probleme. Şi nu pentru că aş fi eu o persoană pesimistă. Ci…probabil pentru că sunt mult prea înţelegătoare. Păi… da, prefer să înţeleg motivul pentru care a întârziat fără a-i face scandal 30 minute că a ajuns mai târziu. Accept că în viaţă mai ai şi multe alte lucruri de făcut pe lângă o relaţie sentimentală. (toţi avem familii, cariere etc.). Da….ştiu că greşesc pentru că accept să înţeleg totul, dar mi se pare că unele lucruri chiar pot fi acceptate.

Şi acum să vorbim despre un el. Când m-am decis eu că individul nu mă merită, că nu este cazul să accept o persoană care nu ştie să mă aprecieze, el s-a hotărât că trebuie să continuie relaţia cu mine.

Da …. acum vorbeşte cu mine pe mess, fără să se crizeze că mai are altceva de făcut. El de bunăvoie îşi face timp pentru discuţii cu mine. În plus… se gândeşte să şi sune. Bine… la o oră târzie în noapte. Oare de ce la ora aia? Ce aş fi putut să fac eu aşa de târziu? Dar… întrebarea: ce vroia să vorbească cu mine la ora aia?

Poate într-o zi voi ajunge să-i înţeleg şi pe bărbaţi.

Poate că după ce voi învăţa să fiu neînţelegătoare, rece, isterică, pretenţioasă, materialistă, etc. ….poate ATUNCI.

Da…. acum probabil vă întrebaţi de ce mi-am pus eu status. Pentru ceilalţi din listă, pe care nu sunt supărată.

Şi nu ştiu cum se face că exact acum cand iar sunt singură, se gandesc foştii mei prieteni să vorbească cu mine. Dar dacă aş relua relaţia cu ei, totul ar merge prost.

Cand sunt cu ei li se pare că mă ”bag” prea mult în viaţa lor, că ei de fapt au alte priorităţi acum, că sunt foarte ocupaţi, că nu ar vrea o relaţie serioasă, … bla bla… sau că-s prea dulce pentru a fi light 

Cand ne despărţim cred că-şi dau seama că ar fi fost bine să fie cineva alături şi să-i alinte, asculte, sărute ….

Mda…. şi totuşi vreau şi eu să mă simt iubită.

Voi vorbi despre mine, despre frământările mele interioare, pe care nu am curaj să le spun face to face celor din jur. Despre cât este de greu să pari puternic, să zâmbeşti atunci când de fapt ai vrea să plângi.

Dar cu toate acestea, încerc să rămân optimistă. Să sper că soarele va străluci şi pentru mine.